They cu păr pe ei

Share This

Greu de uitat (I) – Introducerea

Litoralul românesc e același, iar în condiții de normalitate ăsta ar fi putut suna ca un compliment. Nu e însă așa din mai multe motive. Unul dintre ele ar fi că, în afară de faptul că nu s-au schimbat, nesimțiții sînt din ce în ce mai mulți. Se înmulțesc ca iepurii, devin mai mobili, își cară plozii în brațe, pe umeri, în cărucioare sau pur și simplu îi tîrăsc după ei oriunde se duc. Femelele și masculii speciei tind să nu mai aibă fizionomii distinctive, ca și cum s-ar pregăti pentru următorul pas – reproducerea asexuată. Ca și cum din burțile și cefele lor s-ar putea desprinde în orice moment noi exemplare, mai euglenice și mai onomatopeice decît părinții.
Cam așa s-ar putea traduce în cuvinte puține prima impresie pe care am trăit-o la sosirea pe litoral, înainte ca instinctul de adaptare să intre în acțiune.

Marile încercări (dacă nu te ucid) nu te fac mai puternic. Asta e o prosteală, așa, ca să ne jucăm de-a cuvintele. Ce nu te ucide te lasă în viață. Atît. Ca să te poți întoarce să povestești și altora grozăviile pe care le-ai văzut. Cît despre felul în care am fost cruțat și de data asta, singura certitudine e că am plecat la mare în vîrstă de 40 de ani și cînd m-am întors aveam deja 41…
To be continued…