They cu păr pe ei

Share This

Separația putorilor în stat

Statul laic care este România îi învață pe copiii pe care-i școlarizează obligatoriu și gratuit că un zeu a creat Pămîntul în șase zile, acum vreo șase mii de ani. După care a făcut o pauză binemeritată și a dispărut din viața publică, rămînînd doar în sufletele celor care știu să-l vadă și să-l primească cum se cuvine. Între timp a mai trimis niște potopuri, a mai pustiit niște orașe, a mai comandat niște lapidări pe ici-colo și l-a trimis și pe fi-su aici, printre păcătoși. Fi-su care era de fapt tot el, plus ceva duh sfînt.
Dacă nu vrei ca statul laic care este România să-i învețe pe copiii tăi buna orînduială creștină, depui mătăluță o cerere. Sau ieși din învățămîntul de stat și plătești o școală privată.
În statul laic care este România, aleșii își încheie jurămintele de învestitură cu „așa să-mi ajute…“. De mare ce e, dacă s-ar desprinde și ar cădea, crucea din spatele tribunei Parlamentului ar schilodi lejer cîțiva deputați. În același stat laic care este România, dezbatere publică înseamnă „să întrebăm și biserica“ iar rugăciunile în cadru organizat au devenit brusc un act de cultură.
În toată această ciorbă, scandalul catedralei și al celor zece milioane de lei furați din impozite nu e decît un moft.
De parcă pe egipteni i-a întrebat cineva dacă vor piramide…