Share This
Creativ cu părul creț
O nouă campanie de educație rutieră, menită să îl responsabilizeze pe cetățeanul care traversează pe unde-l taie capul, apelează la o resursă mult mai generoasă numeric decît aparatul polițienesc: cîinii maidanezi.
Organul statului și-a făurit deja o istorie aparte în materie de comunicare zoofilă, cel mai recent exemplu fiind acela în care se decretează că o vacă e mai inteligentă decît un consumator de etnobotanice doar pentru că ea știe ce soi de iarbă îi face bine. Un contra-argument profund destabilizator și lipsit de atitudine pozitivă ar fi că, nu doar în acest caz, chiar inteligența e cea care ne determină să facem alegeri (bune sau proaste) și că pe vacă tocmai lipsa inteligenței o salvează, dar fie polițistul care să înțeleagă așa ceva n-a părăsit încă băncile Academiei, fie cine înțelege așa ceva nu ajunge polițist. Dar să revin la maidanezi…
După multe încercări zadarnice (care au urmat unui lung șir de încercări eșuate) de a scăpa de cîinii vagabonzi ai orașului, am înțeles în sfîrșit că, decît noi să ne certăm, mai bine o povestioară duioasă să cîntăm. Cu ei, despre ei și despre integrarea lor în viața cetății. Dacă există vreo semnificație în această campanie, aceea e că reprezintă prima sugestie oficială în care ni se propune să renunțăm la rezolvarea problemei – hai să o transformăm în fabulă.
Morala ei ne învață să traversăm strada prin locurile marcate, pe acolo pe unde traversează și unii maidanezi. Că se întîmplă așa nu e greu de observat, iar una dintre explicații e dezarmant de simplă: numărul cîinilor maidanezi e atît de mare încît, din multitudinea de traversări pe care aceștia le efectuează zilnic, unele au loc inevitabil pe trecerile de pietoni (care nu sînt nici ele puține).
Cealaltă explicație e ceva mai subtilă pentru că face apel la mimetismul maidanezilor, dar duce la o concluzie mult mai interesantă și îmi permit să sper că îl provoacă pe agentul de circulație la procese mentale inedite. Presupunînd că unii dintre maidanezi imită comportamentul unora dintre noi (campania chiar asta declară), e clar că mai sîntem cîțiva pe-aici care traversează regulamentar.
Și-atunci, n-am putea oare să-i îndemnăm pe ceilalți să ne imite direct pe noi, eliminîndu-i astfel din ecuație (și în cele din urmă de pe străzile orașului) pe cîinii care ne imită?…
