România. Punct de plecare. Oriunde

Share This

Una semana barceloneta: 2

Prima zi plină am dedicat-o Sagradei Família și parcului Güel. O alegere ușor nefericită, dat fiind faptul că era o zi de sîmbătă, deci puhoi de turiști prin toate cotloanele. Am lăsat interiorul Sagradei pentru altă zi (coada de vizitatori dădea ocol măreței catedrale) și ne-am îndreptat spre Güel. Dacă urcușul n-ar fi fost presărat cu scări rulante aș fi renunțat și la parc. O mică paranteză: mi se pare perfect normal ca țigănimea care a umplut Vestul să se ocupe cu furatul și cu cerșitul, cel puțin în Spania și în special în Barcelona comerțul stradal și serviciile hai să zicem mai puțin onorabile pentru localnici par să fie monopolizate de indieni (sau pakistanezi, că ăștia seamănă foarte mult între ei), de chilieni sau peruani (aceeași problemă de identificare) și de chinezi. Cu o mențiune specială pentru comerțul la cuvertură întinsă pe trotuar, cel mai riscant. Ăsta e luat de africani, pe care îi localizez ca origine pe undeva sub zona Sahelului. De la ei poți cumpăra ochelari de soare, făcături de la Prada, Gucci, Dolce&Gabbana și – ca un fel de răzbunare pentru marea păcăleală pe care și-au luat-o de la primii cotropitori imperialiști – mărgele de sticlă frumos colorate.
Duminică am bifat Camp Nou și plaja. Unde, în ciuda apei foarte reci, mi-am băgat picioarele-n ea de Mediterană…