Profesorul analfabet

Posted by MeSSeR on Jan 23, 2011 | 2 comments

Iată și o dovadă despre cum i-a zăpăcit noua ortografie pînă și pe cei care ar trebui s-o implementeze în creierele încă „nesinapsate“* (vezi nota) ale învățăceilor.
Conform normelor în vigoare (cam slabă vigoarea asta, fie-mi permisă paranteza), ortografia cu „î“ din „i“ se păstrează doar cînd litera se află la începutul cuvîntului, la sfîrșitul lui sau în cazul cuvintelor compuse (ex. neîncetat, bineînțeles etc.). Unele capete au înțeles de aici că regula se aplică pentru toate cuvintele compuse, indiferent de poziția lui „î“ din „i“.
Avem deci un profesor de universitate media. Omul se hotărăște să-și publice o carte și singura editură accesibilă e chiar cea a universității respective. Acest concurs de împrejurări face să ajungă la mine un text scris parcă cu picioarele, cules probabil de niște studenți – la rîndul lor viitori analfabeți. Printre multele inepții ortografice, ortoepice și de punctuație pe care mi-a fost dat să le întîlnesc pe parcursul unei singure cărți se află și gogomănia de care e vorba aici:

„deasupra lui 3.2.1.4 or se scrie prevînzări legat ,cu î, or pre-vânzare cu liniuţă“

În momentul în care am citit o asemenea „corectură“ mi s-a făcut brusc scîrbă dar mi-am și reamintit că toate astea se încadrează pe făgașul „normalității“: într-o țară condusă de borfași, unul mai agramat decît altul, într-o societate în care „cultura companiei“ vine să înlocuiască cultura generală, ce l-ar putea împiedica pe un asemenea individ să se publice? Pentru că – am uitat să precizez – dom’ profesor nu e doar profesor la universitate. E chiar rectorul ei…

________
*Notă: creier nesinapsat = un creier în care încă nu există legături între neuroni sau, dacă există, acestea sînt slabe și pe zone restrînse. Într-un asemenea creier neuronii duc o viață solitară, lipsită complet de avantajele asocierii cu cei din imediata vecinătate.