My God... it`s full of stars

Share This

Din lecturi…

Printre cei care pretind că înțeleg evoluția speciilor există o categorie de gînditori „profunzi“: cei care au îmbrățișat-o cu convingerea că fiecare pas, oricît de mic, e un pas înainte, că specia umană reprezintă apogeul unui lung lanț de îmbunătățiri și că dincolo de noi pot apărea doar versiuni mai bune, însă tot ale noastre. Toate speciile de pînă la noi  ne sînt subordonate direct sau indirect. Evoluția, spun ei, și-a atins simultan limitele și scopul. De acum încolo nu ne mai rămîne decît să ne contemplăm perfecțiunea.
Nu insist prea mult pe marginea aberațiilor din paragraful de mai sus, mi-am permis doar să evidențiez în italice enormitățile care mi se par evidente. Orbirea de care dă dovadă un asemenea punct de vedere are mai multe explicații, printre ele fiind și aceea că sîntem incapabili să vizualizăm evoluția speciilor la scala miliardelor de ani. O altă explicație ține chiar de înțelegerea exact pe dos a „mecanismului“ evolutiv. De egocentrism nu mai pomenesc, e notoriu…
Se afirmă adesea că organismele își propun să supraviețuiască și să se perpetueze, că ăsta e scopul lor, și că – pentru a-l atinge – adoptă diverse tehnici și strategii. Însă nimeni nu vine să explice de unde și pînă unde abilitatea organismelor de a-și propune ceva, orice…
E clar că fuga din calea prădătorilor reprezintă o tehnică de supraviețuire, însă nu toate viețuitoarele fac asta și nici nu învață între timp. Pur și simplu, cele care aleg să contemple peisajul dispar. Rămîn și își transmit genele mai departe cele care fug. Urmașii vor fugi și ei, dar nu pentru că s-au prins cum e treaba cu supraviețuirea, ci pentru că au în ADN gena fugii. Cine nu o are nu ajunge să se reproducă, iar gena contemplării peisajului nu supraviețuiește.
Nimic magic aici. Indivizii nu supraviețuiesc pentru că adoptă anumite comportamente, se întîmplă doar că anumite comportamente se dovedesc cîștigătoare în ceea ce privește perpetuarea genelor care le generează.

Dacă gîndești altfel despre evoluție, la fel de bine ai putea să-ți alegi un dumnezeu și să te rogi la el.